Fata nevazuta a wrestlingului

Multa lume priveste pro-wrestlingul ca pe un spectacol fara sens, o punere in scena absurda cu iz de sport, dar care totusi nici nu e sport si nici nu are nimic in comun cu sportul. Din pacate, asemanarile si deosebirile cu sportul isi spun cuvantul uneori in cel mai rau mod cu putinta. Pe de o parte, pentru a putea performa ca niste sportivi, cei din circuitele de pro-wrestling se antreneaza ca niste sportivi, de multe ori insa fara supervizarea de care ar beneficia intr-un ansamblu coerent si institutionalizat. Ceea ce inseamna ca aspectele negative din sport, legate de accidentari si de durerea resimtita la antrenamente, isi spun cuvantul si se manifesta pe deplin.

Pe langa acestea insa, lipsa unui corp de control duce la abuzuri de substante farmaceutice si nu e nevoie de controale medicale specializate pentru a-ti da seama ca fizicul unui pro-wrestler musteste de multe ori de steroizi. Fizicul impresionant influenteaza si el negativ functionarea inimii care trebuie sa faca fata unui corp supradimensionat, ceea ce duce la destul de multe boli si accidente care intr-un sport ar deveni alarmante.

Pentru ca spectacolele au loc in tot timpul anului, participantii nu au timp sa se odihneasca intre aparitii, trebuie sa se antreneze constant si petrec o mare parte din viata pe drum. Iar daca sunt accidentati si trebuie sa stea pe bara, nu mai sunt platiti, ceea ce duce la un efort constant de minimizare a accidentarilor si, mai important, de ascundere a acestora atunci cand au loc.

Nu rare au fost ocaziile in care pro-wrestleri au fost anchetati pentru ca detineau cantitati uriase de analgezice. Analgezice pe care pe de o parte sunt nevoiti sa le ia datorita accidentarilor si pe de alta parte pe care sunt nevoiti sa le contrabalanseze uneori cu droguri pentru a nu intra intr-o stare de letargie.

Motiv pentru care numarul de decese in pro-wrestling este ingrijorator, mai ales la varste fragede.